După o separare, trecem prin momente grele: retragere în sine, sentimente de inadaptare, teamă şi depresie. Acestea dispar de la sine în câteva săptămâni.
Primul pas spre schimbare îl faci vorbind despre experienţa ta, în încercarea de a da un sens, o nouă direcţie vieţii tale. Rănile unei astfel de despărţiri uneori se închid foarte greu.
Este de preferat să realizezi ce anume reprezintă pentru tine viaţa de cuplu, pe ce se bazează nevoia ta de familie sau de apartenenţă (ideea de „jumătatea ta").
Astfel poţi evalua corect raporturile din cadrul cuplului, modul propriu de poziţionare vizavi de celălalt. Acest proces de „refacere" pentru unii este mai lung, pentru alţii mai scurt.
Important este să ştii că se poate trece peste această experienţă. Poate fi dificil, dar nu imposibil! Nu refuza acest suport. Acum mai mult ca niciodată este indicat să nu te închizi faţă de tine însăţi şi faţă de cei care încearcă să-ţi fie de ajutor.
Este important însă, să conştientizezi că astfel de lucruri se întâmplă, că nu eşti singura persoană care trece printr-o astfel de experienţă şi că, prin urmare, ceea ce s-a întâmplat nu este din vina ta.
Important este ceea ce va urma, nu ceea ce a fost. Important e ca acest proces să fie iniţiat. Odată pus în mişcare, este un proces care se derulează de la sine.
A începe să ai momente în care te simţi bine e departe de a însemna că nu ţi-a păsat, că acea relaţie nu era importantă pentru tine.
Всего комментариев: 0 | |